Leon Bocancea, îngrijorat de soarta locuitorilor din Hârjauca, a vândut ieftin o parte din pământul său, pentru ca țăranii care se aflau prea aproape de mănăstirea de acolo să se mute aici. Dar țăranii au refuzat să se mute. Mănăstirea Bocancea
Terenul Mănăstirii Bocancea era pustiu, iar arhiepiscopul Antonie a hotărât să-l folosească în mod înțelept și amabil. El a înființat aici o altă gospodărie monahală.
În 1872, aici a apărut o biserică mică de piatră, construită și numită în cinstea lui Petru și Pavel. În 1920, mănăstirea a început să se numească Mănăstirea Bocancea, deoarece oamenii își amintau că fostul proprietar al acestor locuri se numea astfel. Denumirea "Mănăstirea Bocancea" s-a fixat în timp.
În perioada de reconstrucție, după Primul Război Mondial, dar înainte de începerea celui de-al Doilea Război Mondial, schitul s-a separat, a încetat să mai depindă de Hârjauca și a devenit o mănăstire independentă și deplină. Primul stareț al Bocancei a fost ales protosyncellus Guriu Tăutu. În perioada sovietică, totul a fost distrus. Din Mănăstirea Bocancea au scos
