Despre acest loc
Are un relief foarte specific, în care se pot vedea ruinele strămoșilor care au trăit cândva pe aceste teritorii, construcțiile localnicilor și bisericile săpate direct în stânci, care uimesc prin arhitectura lor și îți stârnesc dorința de a afla cum au reușit să creeze asemenea construcții frumoase în asemenea locuri. Este, de asemenea, un loc foarte neobișnuit și prin faptul că aici poți ajunge la cascade înalte, te poți scălda în ele și poți admira apa strălucind în soare. Pe un teritoriu de aproximativ 306 ha există mici pâraie și cascade uriașe, cu înălțimi de până la 16 metri. Rezervația naturală „Țipova”
În secolele trecute, din secolul al XI-lea până în secolul al XVIII-lea, în aceste locuri a funcționat o școală parohială, aici fiind o mănăstire în peșteri, unde trăiau monahi minunați. Oricine ajunge acolo simte un val de energie și dorința de a trăi și de a munci. Parcă intri într-un loc de basm, ca în cărți sau desene animate, unde natura și omul au atins o armonie și o unitate deplină. Acest lucru te ajută să găsești în tine noi forțe, noi trăsături, bunătate și smerenie. Începi să crezi în minuni! Desigur, în jurul unui loc precum Ţipova circulă un număr imens de legende și mituri.
Mulți caută acolo mormântul celui mai cunoscut poet și cântăreț grec antic din lume, Orfeu, se crede că a fost înmormântat într-una dintre grotele cascadelor locale. Și astăzi, în multe peșteri răsună o melodie liniștită și plăcută, iar gândul că Orfeu mai cântă undeva acolo, în adânc, îți trece fiorii pe piele. Există multe povești înfricoșătoare, dar interesante, despre fantome. Una dintre ele spune că cândva unul dintre monahi a furat vasele de argint din trapeza mănăstirii și că, după aceea, a fost alungat de acolo. Nu a putut trăi singur, iar duhul lui umblă și acum, încercând să fure ceva de la locurile de campare turistice, dar îl trădează zgomotul vaselor de argint. Încă o poveste, după care aleargă până în ziua de azi toți căutătorii de aventuri, spune că soția neodihnită a lui Ștefan cel Mare – Maria Voicu, umblă pe lângă zidurile mănăstirii.
Și dacă, fără să ezite o clipă, va merge pe urmele ei până la capăt, îl va duce un viteaz
