Despre acest loc
Mănăstirea Dobrușa a fost fondată în 1772. Totuși, clădirile care au supraviețuit până în zilele noastre au fost construite abia în secolul al XIX-lea. Una dintre aceste construcții este biserica Sfântul Nicolae.
Tot aici se află clopotnița amplasată deasupra porții, un întreg corp cu chilii, unde locuiesc stareții mănăstirii, și, cel mai important lucru, foarte apreciat de călugări, biserica de iarnă a Schimbării la Față. Această biserică a fost construită în 1821.
Cel mai valoros lucru din această biserică erau, în prezent pierdute, trei tamburi cu ferestre.
Acestea se aflau pe axa ei longitudinală. Oricât s-au străduit lucrătorii să facă clădirile unice, nealcătuite după niciun alt monastic, în ele se simte totuși stilul moldovenesc al acelor vremuri. O parte din averea mănăstirii a fost distrusă în 1918, dar, atunci și până în prezent, ea este considerată una dintre cele mai frumoase și bogate mănăstiri din Moldova. Bisericile au fost restaurate de episcopul Vissarion de Hotin. Atât de mult a iubit Dobrușa, încât a înființat în ea și o școală de cântăreți bisericești și a deschis o tipografie. Această mănăstire splendidă a fost transformată într-o școală pentru copiii cu dizabilități. Pe lângă școală, exista și un internat. Acestea au fost înființate în 1960, când astfel de instituții erau foarte puține în lume.
Biserica de iarnă, minunată, a fost transformată într-un club, iar cea de vară, luminoasă, Sfântul Nicolae, într-o cantină pentru copii și angajați. După un timp, cantina a dispărut și acolo s-a deschis un magazin. Cimitirul din spatele mănăstirii, pe atunci deja școală-internat, a fost nivelat, curățat și transformat în stadion. Dar credincioșii, oameni drepți și spirituali, s-au rugat, deoarece aveau nevoie tocmai de mănăstire, și au cerut restaurarea ei în 1994. Restaurarea bisericii Schimbării la Față a fost încheiată în 1997. După aceea, a fost reparat și templul construit în cinstea Sfântului Nicolae. Mănăstirea Dobrușa păstra printre ale sale exemplare de cărți foarte rare și prețioase.
Manuscrisele ortodoxe conțineau toate colecțiile și rugăciunile vechi, rare și moral-spirituale. Aceasta era cea mai bogată bibliotecă, a cărei mare parte fusese tipărită în România. Chiar patriarhul Ko
