Despre acest loc
Mănăstirea se află în Codri, pe malul râului Cogâlnic. Mănăstirea Hincu a fost construită pe locul unui schit monahal, în 1678, de marele stolnic Mihail Hincu, la dorința uneia dintre fiicele sale, care s-a alăturat călugărilor; o chema Paraschiva. Până în secolul al XVII-lea, schitul se numea Viadica.
Legenda spune că Hincu, având nevoie de o armată mai mare pentru a-l înlătura de pe tron pe domnitorul Gheorghe Duca, a primit ajutor de la rudenia sa, serdarul Apostol Durac, și apoi de la clucerul Constantin din Sorocani, căruia i-a promis mâna fiicei sale. Însă, când a sosit ziua nunții, ea a refuzat să se căsătorească cu aliatul tatălui său, fugind din casa părintească și ascunzându-se într-o vizuină. Fiica lui Mihalcea Hincu a petrecut ceva timp în peșteră, apoi a fost găsită de vânătorii care o căutau. Fata a refuzat să părăsească peștera. Atunci a venit la ea tatăl ei, stolnicul Mihalcea Hincu, rugând-o să iasă din peșteră. Fiica a acceptat, dar doar cu condiția să iasă numai după ce va auzi clopotele unei biserici. Astfel, Mihalcea Hincu a poruncit să se construiască o biserică, în care fiica sa a trăit, mai târziu, întreaga viață.
După invazia tătarilor în Moldova, biserica și clădirile din jurul ei au fost incendiate și distruse, astfel că schitul a fost complet distrus. În urma acestor nenorociri, călugărițele au fost nevoite să părăsească schitul.
În 1784, starețul mănăstirii, egumenul Varlaam al II-lea, a construit câteva chilii pentru călugări și o biserică de lemn.
În septembrie 1949, Mănăstirea Hincu a fost închisă, iar în 1992, după 43 de ani, Mănăstirea Hincu și-a reluat activitatea.